8 definiții pentru mâțucă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂȚUCĂ, mâțuci, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mâță. – Mâț + suf. -ucă.
MÂȚUCĂ, mâțuci, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mâță. – Mâț + suf. -ucă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mâțucă sf [At: LB / Pl: ~uci, (îrg) ~uce / E: mâță + -ucă] 1-6 (Reg) Mâțică (1-6). 7 (Bot) (Trs) Mâțișor (7). 8 (Bot; reg) Lozie (Salix viminalis). 9 (Bot; Trs) Papanași (Trifolium arvense).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mâțucă (rar) s. f., g.-d. art. mâțucii; pl. mâțuci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mâțucă (rar) s. f., g.-d. art. mâțucii; pl. mâțuci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mâțucă s. f., g.-d. art. mâțucii; pl. mâțuci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂȚUCĂ s. v. papanaș, pisicuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mîțucă s. v. PAPANAȘ. PISICUȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎȚÚCĂ s. f. I. (Transilv. și prin Mold., Bucov.) Mîțică. Cf. LB, POLIZU. Domnița Ruxandra. . . își întinsese brațele în sus și în laturi, frîngîndu-se ușor din mijloc și căscînd ca o mîțucă. SADOVEANU, O. XI, 246, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. II. (Bot.) 1. (Prin Transilv.) Mîțișor (II 1). Cf. ALRM II/I h 261. 2. (Regional) Lozie (Groși-Baia Mare). Cf. ALR SN III h 628/349. 3. (Prin nord-vestul Transilv.) Papanași (Trifolium arvense). Cf. ALR SN III h 658. – Pl.: mîțuci și (regional, învechit) mîțuce (LB, POLIZU). – Mîță + suf. -ucă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mâțucă, mâțucisubstantiv feminin
etimologie:
- Mâț + sufix -ucă. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.