6 definiții pentru muțire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUȚIRE, muțiri, s. f. Faptul de a muți; muțenie, tăcere. – V. muți.
MUȚIRE, muțiri, s. f. Faptul de a muți; muțenie, tăcere. – V. muți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
muțire sf [At: ALECSANDRI, S. 154 / Pl: ~ri / E: muți] (Rar) 1-2 Pierdere (definitivă sau) temporară a facultății de a vorbi, din cauza unei boli, a fricii, a emoției etc. 3 (Fig) Încetare a oricărui zgomot Si: liniște, tăcere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUȚIRE s. f. Faptul de a amuți, de a nu (putea) vorbi; muțenie, tăcere. Îți trimit cel întîi snop de strofe... după un an întreg de muțire. ALECSANDRI, S. 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
muțire s. f., g.-d. art. muțirii; pl. muțiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!muțire s. f., g.-d. art. muțirii; pl. muțiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muțire s. f., g.-d. art. muțirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
muțire, muțirisubstantiv feminin
-
- Îți trimit cel întîi snop de strofe... după un an întreg de muțire. ALECSANDRI, S. 154. DLRLC
-
etimologie:
- muți DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.