MOBILĂ, mobile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destinație practică precisă) care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea. ♦ (La sg.; cu sens colectiv) Mobilier. – Din fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel.

mobilă sf [At: MUMULEANU, C. 143/13 / V: (îvr) mobil sn / Pl: ~le, (înv) ~li / E: fr meuble, it mobilia, ger Möbel] (Mpl) Obiect cu destinație practică precisă care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea.

MOBILĂ, mobile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destinație practică precisă) care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea. ♦ (La sg.; colectiv) Mobilier. – Din fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel.

MOBILĂ, mobile, s. f. Obiect (pat, dulap, masă, birou etc.) cu care amenajăm o locuință. Cumpărăm chiar o garnitură de mobile. C. PETRESCU, Î. II 258. Casa e aceeași, însă mobile nouă și elegante. EMINESCU, N. 81. Ba, te poftesc să-mi lași mobilele în pace. ALECSANDRI, T. I 419. ♦ (Cu sens colectiv) Mobilier. Mobila cazonă încărcată cu teancuri de dosare verzi, portocalii sau roșii. SAHIA, N. 71.

MOBILĂ s.f. Lucru care servește la amenajarea unei locuințe. ♦ (Col.) Mobilier. [Cf. it. mobile, fr. meuble].

MOBILĂ s. f. 1. obiect care servește la amenajarea unei locuințe. ◊ (col.) mobilier. 2. (herald.) orice piesă în alcătuirea unei steme, a unui scut. (după it. mobile, fr. meuble, germ. Möbel)

MOBILĂ ~e f. 1) Fiecare dintre obiectele care servesc la amenajarea unei locuințe. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu de obiecte necesare pentru amenajarea unei încăperi. [G.-D. mobilei] /<fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel

mobilă f. ceeace servă a garnisi o casă, o cameră.

mobil² sn vz mobilă

mobilă-tapițerie s. f. Unitate unde se lucrează mobilă și tapițerie ◊ „Cooperativa meșteșugărească inaugurează în aceste zile la București, pe Bd. Baba Novac, un nou complex. La parter, centre de reparat obiecte optice, o unitate «Tricotextil», unități de marochinărie, mobilă-tapițerie, încălțăminte și reparații.” R.l. 10 I 75 p. 5 (din mobilă + tapițerie)

*móbil, -ă adj. (lat. móbilis, din *movibilis, d. movére, a mișca. V. amovibil, moment, mut 2). Care se poate mișca (în opoz. cu stabil, fix): pod mobil. Fig. Schimbăcĭos, variabil: caracter mobil. Sărbătoare mobilă, care cade cînd într’o zi, cînd într’alta, cum e Paștele. Avere mobilă, care se poate transporta, ca baniĭ, haĭnele, trăsurile, vitele ș. a.: Coloană mobilă, coloană de soldațĭ organizată p. o expedițiune. S. f., pl. e (după fr. meuble m.). Lucrurile care garnisesc o casă, ca scaunele, canapelele, paturile, mesele, oglinzile ș. a. asemenea. S. n., pl. e și urĭ (fals mobíl). Corp în mișcare: forța de impulsiune a unuĭ móbil. Forță motrice: aburu e un puternic móbil. Fig. Cauză determinantă, ceĭa ce te îndeamnă (V. motiv): interesu e de multe orĭ móbilu acțiunilor omuluĭ.

mobilă s. f., g.-d. art. mobilei; pl. mobile

mobilă s. f., g.-d. art. mobilei; pl. mobile

mobilă s. f., g.-d. art. mobilei; pl. mobile

mobilă (subst.)

mobilă, -le sb. f.

MOBILĂ s. v. mobilier.

MOBILĂ s. mobilier, (rar) mobilament. (~ de sufragerie.)

mobilă Dicționarele, noastre mai vechi nu se interesează de etimologia acestui cuvînt. DLRM, conform obiceiului, trimite pur și simplu la fr. meuble, adăugind însă în paranteză și pe it. mobile. Nu se interesează nici (le diferența de terminație, nici de cea de gen (în ambele limbi romanice la care sîntem trimiși, genul este masculin). Scriban, mai scurt, zice: „după fr.”. în DLR citim: „din fr. meube, it. mobilia, germ. möbel” ceea ce nu rezolvă nimic. În mod surprinzător, CADE nu se referă la franceză, ci deduce pe mobilă din adjectivul românesc mobil, fără nici un cnvînt de explicație asupra diferenței de accent. Putem însă crede că româna a refăcut pe cont propriu procesul semantic care a dus în alte limbi de la „mobil” la „mobilă”. Desigur ar fi o coincidență cel puțin bizară. În rusește substantivul e feminin, dar forma lui e мeбeль, în bulgărește e de asemenea feminin, dar forma e мeбeл. Ne mai rămîne numai soluția neogreacă: din masculinul italian a ieșit n. gr. neutru μόμπιλο, folosit însă mai mult la plural, μόμπιλα. De aici în românește a putut veni atît pluralul mobile cît și, eventual, singularul mobilă, care în momentul de față cîștigă teren asuprau pluralului.

MOBILĂ. Subst. Mobilă, mobile, mobilier; dormitor, mobilă de sufragerie, mobilă de birou, mobilă de bucătărie. Mobilă stil. Pat, pătuț (dim.), pătuc, pătucean (pop.), pătuiac (neobișnuit), pătuleț (rar), iatac (înv.), prici; pat simplu, pat dublu; pat pliant, pat extensibil; pat de campanie; pat de lemn, pat de fier; dormeză, recamieu, studio, divan, canapea, canapeluță (dim.), cușetă, sofa, otomană (înv.), fotoliu-pat. Masă, măsuță (dim.), mescioară, mesișoară, măsoi. (augm.); masă de sufragerie; masă de televizor, măsuță de radio; masă de bucătărie; masă de lucru, masă de scris, birou; masă verde, gheridon. Măsuță de noapte, noptieră. Scaun, scăunel (dim.), scăunaș; taburet; trepied, tripod (înv.); fotoliu, jeț, jilț; berjeră (rar); balansoar; șezlong. Dulap, dulăpior (dim.), dulăpaș, șifonier; vitrină, scrin, comodă, dulap de sufragerie, dulap de bucătărie, servantă, blidar (pop.), bufet, bar. Ladă, lădiță (dim.), casone, scrin (rar), cufăr, cufăraș (dim.). Bibliotecă. Etajeră, stelaj. Poliță, policioară (dim.), policuță (rar), policer, raft, răftuleț (dim.). Lavoar. Tîmplar, stoler (reg.). Tîmplărie, stolerie (reg.). Magazin de mobile. Adj. Mobilat. Vb. A mobila. V. locuință.

MOBILĂ s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre obiectele (cu destinație practică precisă) câre servesc la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină, de obicei, cu partea inferioară pe podea. Și cînd să va isprăvi, Spun că-l vor împodobi Tot cu mobili englezești. MUMULEANU, C. 143/13. Moliile unei case. PLE;OIANU, A. 22/14. Melidor cumpărase mobile și alte lucruri. HELIADE, F. B. 14/2. Cîți părinți, cîte mume, cumpliți către copiii lor, nu îngrijesc de creșterea lor, numai ca să aibă ce să cheltuiască la haine frumoase și la mobile de lux ! MARCOVICI, D. 73/9. Ascunde-te acolo, în astă sară. După un mobil, după o tapiserie, unde vei voi. NEGRUZZI, S. III, 424. Te poftesc să-mi lași mobilele în pace. ALECSANDRI, T. I, 419. Casa e aceeași, însă mobile nouă și elegante, covoare pe jos. EMINESCU, N. 81. Vine și ne strică mobilele. CARAGIALE, O. III, 206. Închirierea mobililor destinate pentru mobilarea unei case întregi. HAMANGIU, C. C. 371. Ținînd pămătuful în mînă, umbla și, pe unde-i călca pasul, precum se iau dihăniile după vrăjitor, așa umblau și mobilele după dînsa. ANGHEL, PR. 5. Cumpărăm chiar o garnitură de mobile. C. PETRESCU, Î. II, 258. Un salon cu mobile decolorate. TEODOREANU, M. II, 39. Mobile curate umpleau toate colțurile. SADOVEANU, O. III, 269. Nu vedea bărbații, ca și cum s-ar fi plimbat printre ei ca printre mobile. DEMETRIUS, A. 308. Avem trei vaci, șase porci grași, mobile. T. POPOVICI, SE. 35. ♦ (La sg.; cu sens colectiv) Mobilier. Am cumpărat o mobilă foarte drăguță, din Sătmar, cam ca aceea din salonașul nostru. REBREANU, I. 307. Mobila veche cu un parfum de povești, arăta odaia unei femei. BACOVIA, O. 247. Mobila cazonă. . . se dezmințea greoaie sub bătaia razelor calde. SAHIA, N. 71. Mobila e grea, de stejar, veche și pare fără moarte. STANCU, U.R.S.S. 10. Involuntar cuprinse într-o privire odăile cu mobila înghesuită. V. ROM. aprilie 1957, 84. Îi spune tat'su fetii ce-i dă fetii de zestre din vite, pămînt. . ., mobilu casii. GEORGESCU-TISTU, B. 14. – Pl.: mobile și (învechit) mobili. – Și: (învechit și regional) mobil s. n. – Din fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel.