MING, ultima dinastie de împărați chinezi de origine etnică han (1368-1644). Întemeiată de Zhu Yuanzhang, unul dintre conducătorii răscoalei „turbanelor roșii”, împotriva dominației mongole care își va lua titulatura imperială de Taizu (1368-1399). În timpul acestei dinastii, Imp. Chinez, cu capitala la Nanjing (Capitala de Miazăzi) și apoi la Beijing (Capitala de miazănoapte), din 1409, a cunoscut o perioadă de prosperitate economică, de înflorire a științelor și artelor. A instaurat monarhia absolută, care, a decăzut apoi, în favoarea creșterii autorității eunucilor. Detronată în urma unei puternice răscoale și a atacurilor manciuriene (începute în 1628). A fost înlocuită de dinastia Ming de Sud (Nanming, 1645-1662) și de dinastia Qing (Manciuriană, 1644-1911).

PEI sau PEI IEOH MING (n. 1917), arhitect și urbanist american de origine chineză. Stabilit în S.U.A. (1935). Studii la Harvard cu Gropius. Și-a fondat o agenție proprie (1955). Lucrări de orientare funcționalistă, în forme geometrizante (zgârie-nori în Manhattan și Boston; planuri de remodelare a orașelor Denver, Dallas, Boston, Syracuse, Los Angeles, Montreál, Singapore, Hong Kong ș.a.; aripa de est a Galeriei Naționale de Artă din Washington; „piramida de sticlă” din curtea palatului Luvru, Paris, Muzeul de artă Miho din Shiga, Japonia).