migrare sf [At: TEODOROVICI, I. 26/17 / Pl: ~rări / E: migra] 1-2 Migrație (1-2).

MIGRARE, migrări, s. f. (Livresc) Acțiunea de a migra; migratiune. (Fig.) Stagiunea migrării actorilor se sfîrșise: era toamnă, și aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor. CARAGIALE, M. S. 7.

MIGRARE s.f. Acțiunea de a migra și rezultatul ei; migrațiune. [< migra].

migrare (desp. mi-gra-) s. f., g.-d. art. migrării; pl. migrări

migrare (mi-gra-) s. f., g.-d. art. migrării; pl. migrări

migrare s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. migrării; pl. migrări

MIGRARE s. v. migrațiune.

MIGRARE s. migrație. (~ păsărilor.)

ORGANIZAȚIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU MIGRARE (O.I.M.; în engl.: Internațional Organisation for Migration – I.O.M.), organizație umanitară, nonpolitică, cu sediul la Geneva (Elveția), fondată în 1951, în scopul acordării de asistență guvernelor țărilor membre în rezolvarea problemelor legate de migrare, încurajării dezvoltării sociale și economice prin migrare, asigurării bunăstării migranților și respectarea demnității lor umane. Are 60 de state membre, iar alte 50 au statut de observator.

MIGRARE s. f. Acțiunea de a m i g r a; migrație. 1. Cf. m i g r a (1). La începutul ghenului omenesc, fiind oamenii neîncetat întru migrare (mutare dintr-un loc într-altul). TEODOROVICI, I. 26/17. 2. (Rar, referitor la persoane izolate) Migrarea sau premutarea lui Noe. id. ib. 62/21.Cf. m i g r a (2). După zburarea puilor din cuib, [vinderelul] se coboară și în cîmpie, unde petrece pînă în timpul migrării. LINȚIA, P. II, 159. – Pl.: migrări. – V. migra.