7 definiții pentru mieunătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mieunătură sf [At: LM / V: miau~ / Pl: ~ri / E: mieuna + -(ă)tură] 1-3 Mieunare (1-3). 4 (Fig; rar) Văicăreală.
MIEUNĂTURĂ, mieunături, s. f. Mieunat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miaunătură sf vz mieunătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIEUNĂTURĂ s. v. mieunat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIEUNĂTURĂ s. mieunare, mieunat, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miaun, miaut. (~ pisicii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIEUNĂTURĂ s. f. Mieunat1. Cf. LM, DDRF. ◊ (Prin lărgirea sensului) Cînd au fost cu carul pe pod, au făcut Ucigă-l crucea. . . niște mieunături schimosite că s-au spăriat ursul și lupul. SBIERA, P. 11. - Pl.: mieunături. – Și: miaunătúră s. f. LM. – Mieuna + suf. -(ă)tură.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIAUNĂTURĂ s. f. v. mieunătură.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mieunătură, mieunăturisubstantiv feminin
- 1. Miaun, miaut, mieunare, mieunat, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură. DLRLCsinonime: miaun miaut mieunare mieunat miorlăială miorlăire miorlăit miorlăitură