MEZZO-FORTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu intensitate mijlocie, între piano și forte. [Pr.: mețo-] – Cuv. it.

mezzo-forte av, sn [At: CONTEMP. 1949, nr. 120, 13/6 / P: me-țo~ / E: it mezzo-forte] 1-2 (Muz; indică modul de execuție) (Cu) intensitate mijlocie, între piano și forte.

MEZZO-FORTE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate mijlocie, între piano și forte. [Pr.: mețo-] – Cuv. it.

MEZZO-FORTE adv. (Indicînd modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate potrivită, cu tărie mijlocie, între «piano» și «forte». Pasaj executat mezzo-forte. Pronunțat: me-țo-.

MEZZO-FORTE loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu vocea sau intensitatea pe jumătate, cu jumătate din posibilitățile vocii. [Pron. -me-țo-. / < it. mezzo forte].

MEZZO-FORTE loc. adv. (muz.) cu intensitate moderată, între piano și forte. (< it. mezzo forte)

mezzo-forte (muz.) [it. zz pron. rom. ț] adv.; abr. mf

mezzo-forte (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mf

MÉZZO-FÓRTE adv. (Muz.; și substantivat) (Cu) intensitate mijlocie (între piano și forte). Întrebuințînd doar mezzo-forte . . . concertul. . . a căpătat o expresie anemică. CONTEMP. 1 949, nr. 120, 13/6. - Pronunțat: me-țo-. – Din it. mezzo-forte.