opțiuni
  • info

17 definiții pentru meditator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDITATOR, -OARE, meditatori, -oare, s. m. și f. Persoană care meditează (4) un elev; preparator (4). – Medita + suf. -tor.

MEDITATOR, -OARE, meditatori, -oare, s. m. și f. Persoană care meditează (4) un elev; preparator (4). – Medita + suf. -tor.

meditator, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: medita + -tor] 1 smf Persoană care meditează (4) un elev. 2 a (Îvr) Meditativ (4).

MEDITATOR, -OARE, meditatori, -oare, s. m. și f. Persoană care meditează (3) un elev; repetitor. Aveam un meditator acasă, un băiat sărac, mai mare decît mine cu vreo patru ani. VLAHUȚĂ, O. A. 480.

MEDITATOR, -OARE s.m. și f. Cel care dă lecții particulare. [< medita + -tor].

MEDITATOR, -OARE s. m. f. cel care meditează (II); preparator (II, 3). (< medita + – tor)

MEDITATOR ~i m. Persoană care meditează un elev; preparator; repetitor. /a medita + suf. ~tor

meditator m. repetitor de studii.

*meditatór, -oáre s. Greșit îld. preparator (acela care prepară un elev ca să știe lecțiunile).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

meditator s. m., pl. meditatori

meditator s. m., pl. meditatori

meditator s. m., pl. meditatori

meditator

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEDITATOR s. preparator, (ieșit din uz) repetitor. (Și-a luat un ~ la fizică.)

MEDITATOR adj. v. cugetător, gânditor, meditativ, reflexiv.

meditator adj. v. CUGETĂTOR. GÎNDITOR. MEDITATIV. REFLEXIV.

MEDITATOR s. preparator, (ieșit din uz) repetitor. (Și-a luat un ~ la fizică.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEDITATOR, -OÁRE s. m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care meditează (4) un elev. Cf. PONTBRIANT, D., LM. Aveam un meditator acasă, un băiat sărac, mai mare decît mine cu vreo patru ani. VLAHUȚĂ, O. A. 480. Elevul sărac Sandu Crai, meditatorul fetei, o luase drept o madonă. BENIUC, M. C. I, 106. Ceva mai tîrziu, avu „norocul” să fie recomandat ca meditator pentru copiii unui moșier. V. ROM. septembrie 1954, 138. 2. Adj. (Învechit, rar) Meditativ. Așa melancolică și meditatoare încă nu te-am văzut de cînd sînt. F (1 872), 78. – Pl.: meditatori, -oare. – Medita + suf. -tor.

Intrare: meditator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meditator
  • meditatorul
  • meditatoru‑
plural
  • meditatori
  • meditatorii
genitiv-dativ singular
  • meditator
  • meditatorului
plural
  • meditatori
  • meditatorilor
vocativ singular
  • meditatorule
plural
  • meditatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meditator, meditatorisubstantiv masculin
meditatoare, meditatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care meditează un elev; preparator. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: preparator repetitor
    • format_quote Aveam un meditator acasă, un băiat sărac, mai mare decît mine cu vreo patru ani. VLAHUȚĂ, O. A. 480. DLRLC
etimologie:
  • Medita + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.