MAXIMÁL, -Ă adj., s. m. 1. Adj. (În opoziție cu minimal) Maxim² (1). Interesul satisfacerii maximale a nevoilor materiale și culturale ale celor ce muncesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 37. Economia capitalistă se dezvoltă nu în interesul societății, ci în interesul asigurării profitului maximal pentru capitaliști. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 554, cf. 2 596. ◊ Preț maximal = prețul cel mai ridicat la care este admisă, în anumite împrejurări, vînzarea unei mărfi. Cf. DDRF. Se simți cel mai focos partizan al prețurilor maximale. C. PETRESCU C. V. 61. Propune și stabilește în condițiunile art. 5 prețurile maximale, minimale și fixe pentru orice fel de produse. LEG. EC. PL. 249. Să vîndă aici, la preț maximal. GALAN, B. I, 17. - Pl.: maximali, -e. - Din fr. maximal.