6 definiții pentru master (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MASTER, (1) mastere, s. n., (2) masteri, s. m. 1. S. n. Masterat. 2. S. m. Persoană care a obținut acest titlu. – Din engl. master.
MASTER1 s. m. (În țările de limbă engleză) Titlu universitar, precedând pe cel de doctor, care se acordă la unul sau doi ani după terminarea facultății. (< engl. master)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!master2 (titlu științific) (rar) s. m., pl. masteri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
master1 (absolvent de masterat) s. m., pl. masteri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
master s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MASTER [má:stə], William Howell (1915-2001), medic și sexolog american. Împreună cu soția sa, Virginia E. Johnson, inițiază terapiile impotenței și frigidității („Dizarmoniile sexuale și tratamentul lor”, „Dragoste și sexualitate”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
master, masterisubstantiv masculin
- 1. Persoană care a obținut acest titlu. DEX '09
etimologie:
- master DEX '09