12 definiții pentru manetă
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- specializate (1)
- argou (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MANETĂ, manete, s. f. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.; manelă. – Din fr. manette.
MANETĂ, manete, s. f. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.; manelă. – Din fr. manette.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
manetă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 332 / Pl: ~te / E: fr manette] Pârghie mică de mână, cu care se pune în funcțiune, se oprește etc. un mecanism sau un dispozitiv.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANETĂ, manete, s. f. Mică pîrghie de mînă, cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANETĂ s.f. Pîrghie mică de mînă, cu care se pornește, se mișcă sau se oprește un motor, un robinet etc.; manelă. [< fr. manette].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MANETĂ s. f. pârghie mică, cu care se acționează manual un mecanism de comandă, de reglare etc. (< fr. manette)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MANETĂ ~e f. Pârghie mică folosită la declanșarea, oprirea și manevrarea manuală a unui mecanism sau instalații. /<fr. manette
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
manetă (element de comandă) s. f., g.-d. art. manetei; pl. manete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
manetă s. f., g.-d. art. manetei; pl. manete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
manetă s. f., pl. manete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MANETA DE ADMISIE A GAZELOR ÎN MOTOR mică pârghie de comandă care servește la modificarea turației motorului.
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
manetă, manete s. f. penis în erecție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MANÉTĂ s. f. Mică pîrghie de mînă cu care se declanșează, se pune în funcțiune, se oprește etc. un mecanism sau un dispozitiv. Comanda mașinii se face cu ajutorul manetei. IOANOVICI, TEHN. 332, cf. 171, 294. Un dispozitiv de zăvorîre al unei manete de comandă de la un ambreiaj. SOARE, MAȘ. 187. Presiunea se reglează cu manete speciale. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 140. Mașina se oprește cu ajutorul manetei... producínd asupra șaibei.. . efect de frînă pentru oprirea fusului. id. FiL. 300. - Pl.: manete. – Din fr. manette.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
manetă, manetesubstantiv feminin
- 1. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: manelă
etimologie:
- manette DEX '09 DEX '98 DN