dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANDANT, -Ă, mandanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) pentru care se încheie un act juridic. – Din fr. mandant.

MANDANT, -Ă, mandanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) pentru care se încheie un act juridic. – Din fr. mandant.

*mandánt, -ă adj. și s. (lat. mándans, -ántis). Cel care mandează, care dă cuĭva un mandat (o însărcinare) de a lucra în numele luĭ.

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mandant adj. m., s. m., pl. mandanți; adj. f., s. f. mandantă, pl. mandante

mandant adj. m., s. m., pl. mandanți; adj. f., s. f. mandantă, pl. mandante

mandant s. m., adj. m., pl. mandanți; f. sg. mandantă, pl. mandante

Intrare: mandant (adj.)

mandant¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	mandant	mandantul mandantu‑	mandantă	mandanta
nominativ-acuzativ	plural	mandanți	mandanții	mandante	mandantele
genitiv-dativ	singular	mandant	mandantului	mandante	mandantei
genitiv-dativ	plural	mandanți	mandanților	mandante	mandantelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.