5 definiții pentru ligur (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ligur, ~ă [At: MAIOR, IST. 233/30 / Pl: ~i, ~e / E: fr Ligures] 1-2 smf, a (Persoană) care aparținea unei populații străvechi stabilite în nord-vestul Italiei și în sud-estul Franței, care a fost asimilată de celți și de romani Si: ligurian (1), liguric (1). 3 sm (Lpl) Populație formată din liguri (3). 4 a Specific ligurilor (3) Si: ligurian (2), liguric (2). 5 a Referitor la liguri (3) Si: ligurian (3), liguric (3). 6 a Care provine de la liguri (3) Si: ligurian (4), liguric (4).
LIGUR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o populație străveche de pe coasta europeană a Mării Mediterane. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de liguri. (< fr. ligure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ligur adj. m., s. m., pl. liguri; adj. f., s. f. ligură, pl. ligure
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!ligur adj. m., s. m., pl. liguri; adj. f., s. f. ligură, pl. ligure
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
LIGURĂ s. f. (< fr. ligure, it. liguro): limbă antică vorbită de liguri, o populație străveche așezată în nord-vestul Italiei și sud-estul Franței.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ligur, ligurăadjectiv
- 1. Limbă indo-europeană vorbită de liguri. MDN '00