LENEVIRE s. f. Acțiunea de a (se) lenevi și rezultatul ei. – V. lenevi.

lenevire sf [At: ST. LEX. 169/2 / Pl: ~ri / E: lenevi] 1 Complacere în inactivitate Si: lenevit¹ (1), trândăvire. 2 Neglijare, din cauza lenii, a unei activități sau îndatoriri Si: lenevit¹ (2). 3 (Ccr) Stare de inactivitate și dezinteres față de cineva, de ceva sau de sine Si: apatie, lenevit¹ (3). 4 Atitudine care denotă lipsă de interes, de grijă, de atenție față de cineva, de ceva sau de sine Si: lenevit¹ (4). 5-6 (Îljv) În (întru) ~ (Care este) în părăsire. 7-8 (Îal) (Care este) în neîngrijire. 9-10 (D. păr; îal) (Care este) în dezordine. 11 (Îlav) Cu ~ Încet. 12 (Fiz; îvr) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport de referință Si: repaus.

LENEVIRE, leneviri, s. f. Acțiunea de a (se) lenevi rezultatul ei. – V. lenevi.

LENEVIRE s. f. Acțiunea de a (se) lenevi și rezultatul ei: lene. Hotărî să-l spînzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. CREANGĂ, P. 329. Starea lenevirii este mormîntul disciplinei. BĂLCESCU, O. I 19.

!lenevire s. f., g.-d. art. lenevirii; pl. leneviri

lenevire s. f., g.-d. art. lenevirii

lenevire s. f., g.-d. art. lenevirii

LENEVIRE s. v. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie.

lenevire s. v. INDOLENȚĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROȘENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRÎNDĂVIE.