7 definiții pentru kit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KIT, kituri, s. n. 1. Set de instrumente, unelte, materiale necesare pentru un anumit scop. 2. Ansamblul pieselor detașabile componente ale unui obiect, însoțite de o schemă de montaj. – Din engl. kit.

KIT s. n. ansamblu, set. (< engl. kit)

kit s. n. (cuv. engl.) Ansamblu, set ◊ „Cumpăr kit cu microprocesorul 8080 (8085) sau Z.80 pentru instruire programare.” R.l. 30 I 85 p. 4; v. și microcomputer (1983) (cf. fr., it. kit; DMC 1960)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: kit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kit
  • kitul
  • kitu‑
plural
  • kituri
  • kiturile
genitiv-dativ singular
  • kit
  • kitului
plural
  • kituri
  • kiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

kit, kiturisubstantiv neutru

  • 1. Set de instrumente, unelte, materiale necesare pentru un anumit scop. DEX '09
    sinonime: set
  • 2. Ansamblul pieselor detașabile componente ale unui obiect, însoțite de o schemă de montaj. DEX '09 MDN '00
    sinonime: ansamblu
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.