7 definiții pentru justificator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
justificator, ~oare a [At: DN3 / Pl: ~i, ~oare / E: fr justificateur] 1-13 (Rar) Justificativ (1-13).
JUSTIFICATOR, -OARE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUSTIFICATOR, -OARE adj. justificativ. (< fr. justificateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
justificator s. m., pl. justificatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
justificatoare s.f., pl. justificatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JUSTIFICATOR adj. v. justificativ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
justificator, -oare adj. (mai ales despre acte, documente) doveditor, justificativ, probator, probatoriu, <înv.> mărturisitor.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Intrare: justificator
justificator adjectiv
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
justificator, justificatoareadjectiv
- 1. Care justifică, tinde a justifica. MDA2 DNsinonime: justificativ
- comentariu Unele surse ortografice (DOR, Ortografic) îl încadrează și ca s.m. și s.f. dexonline
etimologie:
- justificateur MDA2 DN