14 definiții pentru jungher

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNGHER, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar.

jungher sn [At: ODOBESCU, S. I, 65/13 / Pl: ~e / E: junghia, junghi + -ar] (Înv) 1 Pumnal. 2 Stilet.

JUNGHER, junghere, s. n. (Înv.) Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar.

JUNGHER, junghere, s. n. (Învechit și arhaizant; și în forma junghier) Pumnal, stilet. Jderul cel mititel își trase de la cingătoare jungherul cu plăsele de corn de cerb și-i cercă ascuțișul. SADOVEANU, F. J. 35. Se depărtau arnăuți cu fustanelă pipăindu-și nelipsitele junghiere și pistoale la brîu. C. PETRESCU, A. R. 8. La brîu [avea] satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65. ♦ Fig. Junghi, durere ascuțită. Un jungher îi pătrunse pieptul și sîngele i se opri la inimă. SADOVEANU, M. 120. – Variantă: junghier s. n.

JUNGHER ~e n. înv. Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; pumnal; stilet. /a junghia + suf. ~er

jungher n. pumnal: la brâu satâr și jungher OD. [V. junghiu].

junghér n., pl. e (d. junghĭ). Junghĭ, pumnal mare, camă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

jungher s.n. (înv. și pop.) v. Pumnal. Stilet1.

Intrare: jungher
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jungher
  • jungherul
  • jungheru‑
plural
  • junghere
  • jungherele
genitiv-dativ singular
  • jungher
  • jungherului
plural
  • junghere
  • jungherelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghier
  • junghierul
  • junghieru‑
plural
  • junghiere
  • junghierele
genitiv-dativ singular
  • junghier
  • junghierului
plural
  • junghiere
  • junghierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jungher, jungheresubstantiv neutru

  • 1. Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; junghi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Jderul cel mititel își trase de la cingătoare jungherul cu plăsele de corn de cerb și-i cercă ascuțișul. SADOVEANU, F. J. 35. DLRLC
    • format_quote Se depărtau arnăuți cu fustanelă pipăindu-și nelipsitele junghiere și pistoale la brîu. C. PETRESCU, A. R. 8. DLRLC
    • format_quote La brîu [avea] satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65. DLRLC
    • 1.1. figurat Durere ascuțită. DLRLC
      sinonime: junghi
      • format_quote Un jungher îi pătrunse pieptul și sîngele i se opri la inimă. SADOVEANU, M. 120. DLRLC
etimologie:
  • Junghia + sufix -ar. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.