judecat², ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 299 / Pl: ~ați, ~e / E: judeca] 1 (D. o cauză) Asupra căruia s-a dat o hotărâre judecătorească. 2 (Îs) Lucru ~ Caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. 3 (D. un litigiu) Soluționat. 4 (D. oameni) Condamnat. 5 (D. un lucru) Gândit. 6 De care s-a ținut seama. 7 Considerat drept... 8 Hotărât. 9 Apreciat. 10 Calificat. 11 (D. un lucru) Asupra căruia s-a format o părere. 12 Criticat. 13 Cenzurat. 14 Care are o părere proastă despre sine sau despre un lucru. 15 (D. un lucru) Gândit într-un anumit fel. 16 (D. o persoană) Tras la răspundere. 17 (Pex) Certat. 18 (Înv) Bătut. 19 (Trs) Conținut.

judecat, -ă adj. 1 (despre oameni) cerebral,rațional. în tot ce face se dovedește a fi o persoană judecată. 2 (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) bun, chibzuit, cugetat,folositor, gândit, înțelept, judicios, pertinent, rațional, rezonabil, socotit², util, <fig.> sănătos.De la prietenii adevărați primește întotdeauna numai sfaturi judecate. 3 (despre oameni) certat, dojenit, mustrat. Elevii judecați și-au îndreptat comportarea. 4 (despre litigii, diferende etc.) soluționat. Diferendul judecata avut ca urmare împăcarea celor doi.

Judecat ≠ nejudecat

RES IUDICATA PRO VERITATE HABETUR (lat.) lucrul judecat e socotit adevărat – Adagiu din dreptul roman.

Res iudicata pro veritate habetur (lat. „Lucrul judecat e socotit adevăr”) – precept juridic care încă din vechime considera că realitatea faptelor stabilite de o hotărîre judecătorească nu poate fi pusă la îndoială pînă la proba contrară. ȘT.