6 definiții pentru jar (jalon)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
jar1 sn [At: CIAUȘANU, V. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Jalon (1) făcut dintr-o tufă cioplită (în pădure) Cf țiu.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jar s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
jar s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jar
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
jar s.n. I jăratic, <pop.> jărăgai, <reg.> jeg, șperlă, <înv.> jariște. Îi place porumbul copt în jar. II fig. 1 (meteor.) arșiță, caniculă, călduri (v. căldură), dogoare, dogoreală, fierbințeală, înăbușeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, <fig.> cuptor. A plecat la munte, pentru a scăpa de jarul verii. 2 (med., med. vet.) călduri (v. căldură), febră, fierbințeală, friguri (v. frig), temperatură. E gripat și are jar.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
jar, jaruri, s.n.(reg.) Jalon făcut dintr-o tufă cioplită (în pădure); țiu, marcaj.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de claudia
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
jar, jarurisubstantiv neutru
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.