6 definiții pentru izbutire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IZBUTIRE s. f. Acțiunea de a izbuti și rezultatul ei; succes, reușită, izbândă. – V. izbuti.
IZBUTIRE s. f. Acțiunea de a izbuti și rezultatul ei; succes, reușită, izbândă. – V. izbuti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
izbutire sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 355/16 / Pl: ~ri / E: izbuti] 1 Reușită. 2 (Ban) Însănătoșire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZBUTIRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a izbuti și rezultatul ei; succes, izbîndă, reușită. Oratorul nu știu d-avuse izbutire! VĂCĂRESCU, P. 355.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
izbutire s. f., g.-d. art. izbutirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izbutire s. f., g.-d. art. izbutirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izbutire s. f., g.-d. art. izbutirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: izbutire
izbutire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
izbutire, izbutirisubstantiv feminin
-
- Oratorul nu știu d-avuse izbutire! VĂCĂRESCU, P. 355. DLRLC
-
etimologie:
- izbuti DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.