O definiție pentru ism (s.n.)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+ism (modă; tendință) (colocv.) s. n., (mai ales la pl.) isme

Intrare: ism (s.n.)
ism2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ism
  • ismul
plural
  • isme
  • ismele
genitiv-dativ singular
  • ism
  • ismului
plural
  • isme
  • ismelor
vocativ singular
plural