intoxicare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 91 / Pl: ~cări / E: intoxica] 1 Introducere în organism a unor substanțe toxice Si: intoxicație (1), (pop) înveninare, otrăvire. 2 (Fam; rar) Plictisire peste măsură. 3 (Fam, rar) Agasare.

INTOXICARE, intoxicări, s. f. Acțiunea de a (se) intoxica și rezultatul ei; intoxicație. Angajaților care prestează munci legate de pericolul intoxicării li se vor da antidoturi. COD. M. 40.

INTOXICARE s.f. Faptul de a (se) intoxica; intoxicație. [< intoxica].

intoxicare s. f. Dezinformare, influențare prin propagandă înșelătoare ◊ „Știm cu toții că a existat în fosta securitate un serviciu special de «intoxicare», de dezinformare.” R.lit. 8 XI 90 p. 2. ◊ „Este momentul în care propaganda – a se citi operația de intoxicare – trebuie să intre în joc.” Z. 11 IX 95 p. 3; v. și virus (cf. fr. intoxication; PR, DMC 1960; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

*intoxicațiúne f. (d. intoxic). Acțiunea de a intoxica: asfixia pin acid carbonic e o intoxicațiune. – Și -áție și -áre.

intoxicare s. f., g.-d. art. intoxicării; pl. intoxicări

intoxicare s. f., g.-d. art. intoxicării; pl. intoxicări

intoxicare s. f., g.-d. art. intoxicării; pl. intoxicări

INTOXICARE s. v. intoxicație.

INTOXICARE s. intoxicație, otrăvire, otrăvit.

Intoxicare ≠ dezintoxicare