interpolație sf [At: BUL. COM. IST. V, 15 / V: (înv) ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr interpolation, lat interpolatio, -onis] 1-2 Interpolare (1-2).

INTERPOLAȚIE, interpolații, s. f. Adaos de cuvinte și fraze într-un text; parte introdusă într-un text original; interpolare.

INTERPOLAȚIE s.f. Interpolare. [Gen. -iei, var. interpolațiune s.f. / cf. fr. interpolation, lat. interpolatio].

INTERPOLAȚIE s. f. interpolare. (< fr. interpolation, lat. interpolatio)

INTERPOLAȚIE ~i f. Porțiune (cuvinte, fraze, fragmente etc.) introdusă într-un text în vederea explicării sau completării lui. /<fr. interpolation, lat. interpolatio, ~onis^[1]

interpolațiune sf vz interpolație

INTERPOLAȚIUNE s.f. v. interpolație.

interpolați(un)e f. 1. acțiunea de a interpola; 2. pasaj interpolat: interpolațiunile fură numeroase înaintea descoperirii tiparului.

*interpolațiúne f. (lat. inter-polátio, -ónis). Acțiunea de a interpola. Ceĭa ce s’a interpolat: interpolațiunile-s numeroase în textele vechĭ. – Și -áție și -áre.

interpolație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. interpolația (desp. -ți-a), g.-d. art. interpolației; pl. interpolații, art. interpolațiile (desp. -ți-i-)

interpolație (rar) (-ți-e) s. f., art. interpolația (-ți-a), g.-d. art. interpolației; pl. interpolații, art. interpolațiile (-ți-i-)

interpolație s. f. (sil. -ți-e), art. interpolația (sil. -ți-a), g.-d. art. interpolației; pl. interpolații, art. interpolațiile (sil. -ți-i-)^[1]

INTERPOLAȚIE s. v. interpolare.^[1]

INTERPOLAȚIE s. interpolare.