opțiuni
  • info

7 definiții pentru incriminat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCRIMINAT, -Ă, incriminați, -te, adj. Care este acuzat de crimă; care a dat naștere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat. ♦ (Substantivat) Persoană învinuită de o crimă. [Var.: încriminat, -ă adj.] – V. incrimina.

INCRIMINAT, -Ă, incriminați, -te, adj. Care este acuzat de crimă; care a dat naștere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat. ♦ (Substantivat) Persoană învinuită de o crimă. [Var.: încriminat, -ă adj.] – V. incrimina.

incriminat, ~ă [At: DA / V: în~ / Pl: ~ați, ~e / E: incrimina] 1-2 smf, a (Persoană) care este acuzată de crimă. 3-4 smf, a (Persoană) care este învinuită de ceva. 5 a Care a dat naștere la o învinuire. 6 a Care este pedepsit de lege. 7 a Penalizat.

INCRIMINAT, -Ă, incriminați, -te, adj. (Despre persoane) Învinuit, acuzat de ceva. ♦ (Mai ales despre faptele și manifestările oamenilor) Care este pedepsit de lege; care a dat naștere la o imputare, la o învinuire. Se fac citate din versurile incriminate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 4/5.

INCRIMINAT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este acuzat de o crimă. /v. a incrimina

ÎNCRIMINAT, -Ă adj. v. incriminat.

ÎNCRIMINAT, -Ă adj. v. incriminat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCRIMINAT s., adj. v. acuzat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât.

incriminat s., adj. v. ACUZAT. INCULPAT. ÎMPRICINAT. ÎNVINOVĂȚIT. ÎNVINUIT. PÎRÎT.

Intrare: incriminat
incriminat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incriminat
  • incriminatul
  • incriminatu‑
  • incriminată
  • incriminata
plural
  • incriminați
  • incriminații
  • incriminate
  • incriminatele
genitiv-dativ singular
  • incriminat
  • incriminatului
  • incriminate
  • incriminatei
plural
  • incriminați
  • incriminaților
  • incriminate
  • incriminatelor
vocativ singular — —
plural — —
încriminat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încriminat
  • ‑ncriminat
  • încriminatul
  • încriminatu‑
  • ‑ncriminatul
  • ‑ncriminatu‑
  • încriminată
  • ‑ncriminată
  • încriminata
  • ‑ncriminata
plural
  • încriminați
  • ‑ncriminați
  • încriminații
  • ‑ncriminații
  • încriminate
  • ‑ncriminate
  • încriminatele
  • ‑ncriminatele
genitiv-dativ singular
  • încriminat
  • ‑ncriminat
  • încriminatului
  • ‑ncriminatului
  • încriminate
  • ‑ncriminate
  • încriminatei
  • ‑ncriminatei
plural
  • încriminați
  • ‑ncriminați
  • încriminaților
  • ‑ncriminaților
  • încriminate
  • ‑ncriminate
  • încriminatelor
  • ‑ncriminatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incriminat, incriminatăadjectiv

  • 1. Care este acuzat de crimă; care a dat naștere la o învinuire; care este pedepsit de lege. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acuzat învinuit
    • format_quote Se fac citate din versurile incriminate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 4/5. DLRLC
etimologie:
  • vezi incrimina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.