10 definiții pentru incomutabil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCOMUTABIL, -Ă, incomutabili, -e, adj. (Mat.)[1] Care nu poate fi comutat. – Din fr. incommutable.
- DEX nu include explicații în domeniul matematicii pentru comuta / comutat, dar operația de comutare (a numerelor) există. — gall
incomutabil, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr incommutable] 1 (Jur; d. pedepse) Care nu poate fi comutat. 2 (Mat; d. elementele unei ecuații) Care nu permite schimbarea ordinii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCOMUTABIL, -Ă, incomutabili, -e, adj. (Mat.) Care nu poate fi comutat. – Din fr. incommutable.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INCOMUTABIL, -Ă adj. (Jur.; despre pedepse) Care nu poate fi comutat. [Cf. fr. incommutable].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCOMUTABIL, -Ă adj. (despre pedepse) care nu poate fi comutat. (< fr. incommutable)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*incomutábil, -ă adj. (lat. in-commutabilis. V. imutabil). Care nu se poate comuta: pedeapsă incomutabilă. Jur. Care nu poate trece la alt proprietar, inalienabil: proprietate incomutabilă. Care nu poate fi deposedat legitim.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
incomutabil adj. m., pl. incomutabili; f. incomutabilă, pl. incomutabile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
incomutabil adj. m., pl. incomutabili; f. incomutabilă, pl. incomutabile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incomutabil adj. m. comutabil
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Incomutabil ≠ comutabil
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
incomutabil, incomutabilăadjectiv
- 1. Care nu poate fi comutat. DEX '09 DEX '98antonime: comutabil
- 2. (Despre pedepse) Care nu poate fi comutat. DN
etimologie:
- incommutable DEX '09 DEX '98 DN