21 de definiții pentru incoerent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCOERENT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în exprimare, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [Pr.: -co-e-.Var.: incoherent, -ă adj.] – Din fr. incohérent.

incoerent, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 297 / V: ~ohe~ / P: ~co-e~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr incohérent] 1 (D. oameni) Lipsit de logică în gândire sau în manifestări. 2 (D. manifestări ale oamenilor) Lipsit de logică. 3 (D. stil) Care nu poate fi înțeles.

INCOERENT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [Pr.: -co-e-. Var.: incoherent, -ă adj.] – Din fr. incohérent.

INCOERENT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni; și în forma incoherent) Lipsit de logică în gîndire, în diferite manifestări. E un bun vorbitor pentru mulțime, dar cam incoherent, se lasă dus de vorbe la întîmplare. CAMIL PETRESCU, O. I 274. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, idei, discursuri etc.) Lipsit de legătură logică. E caracteristic pentru Farfuridi incoherentul discurs de la întrunirea publică. GHEREA, ST. CR. I 350. – Variantă: incoherent, -ă adj.

INCOERENT, -Ă adj. Lipsit de legătură logică (în gîndire, în acțiune); fără șir. [Pron. -co-e-, var. incoherent, -ă adj. / cf. fr. incohérent].

INCOERENT, -Ă adj. lipsit de legătură logică în gândire, în exprimare, în manifestări; fără șir. (< fr. incohérent)

INCOERENT ~tă (~ți, ~te) Care nu este coerent; lipsit de consecvență, de legătură logică; necoerent; neînchegat. [Sil. -co-e-] /<fr. incohérent[1]

  1. Var. incoherent (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

incoerent a. 1. lipsit de coerență; 2. fig. lipsit de legătură sau șir: idei incoerente.

*incoerént, -ă adj. (d. coerent; fr. incohérent). Lipsit de coerență, de legătură. Fig. Cuvinte incoerente. Adv. În mod incoerent: a vorbi incoerent.

INCOHERENT, -Ă adj. v. incoerent.

INCOHERENT, -Ă adj. v. incoerent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incoerent adj. m., pl. incoerenți; f. incoerentă, pl. incoerente

incoerent adj. m., pl. incoerenți; f. incoerentă, pl. incoerente

incoerent adj. m. coerent[1]

  1. Var. incoherent (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCOERENT adj. v. ilogic.[1]

  1. Var. incoherent (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

INCOERENT adj. ilogic, nelogic. (Afirmații ~.)

Incoerent ≠ coerent[1]

  1. Var. incoherent (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INCOERENT, -Ă adj. (cf. fr. incohérent): în sintagmele scriere incoerentă, stil incoerent, text incoerent și vorbire incoerentă (v.).

Intrare: incoerent
incoerent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incoerent
  • incoerentul
  • incoerentu‑
  • incoerentă
  • incoerenta
plural
  • incoerenți
  • incoerenții
  • incoerente
  • incoerentele
genitiv-dativ singular
  • incoerent
  • incoerentului
  • incoerente
  • incoerentei
plural
  • incoerenți
  • incoerenților
  • incoerente
  • incoerentelor
vocativ singular
plural
incoherent adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incoherent
  • incoherentul
  • incoherentu‑
  • incoherentă
  • incoherenta
plural
  • incoherenți
  • incoherenții
  • incoherente
  • incoherentele
genitiv-dativ singular
  • incoherent
  • incoherentului
  • incoherente
  • incoherentei
plural
  • incoherenți
  • incoherenților
  • incoherente
  • incoherentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incoerent, incoerentăadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în exprimare, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote E un bun vorbitor pentru mulțime, dar cam incoherent, se lasă dus de vorbe la întîmplare. CAMIL PETRESCU, O. I 274. DLRLC
    • format_quote E caracteristic pentru Farfuridi incoherentul discurs de la întrunirea publică. GHEREA, ST. CR. I 350. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.