imitare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 47 / Pl: ~tări / E: imita] 1 Adoptare întocmai a felului de gândire, de comportare al cuiva Si: imitație (1). 2 Utilizare drept exemplu Si: imitație (2). 3 Reproducere a felului de a vorbi, de a cânta, a gesturilor etc. ale cuiva Si: imitație (3). 4 Luare ca model a operei unui artist Si: imitație (4). 5 Reproducere cu fidelitate Si: imitație (5). 6-7 Imitație (1-2).

IMITARE s. f. Acțiunea de a imita; imitație. Partidul îndrumă neîncetat pe scriitori și artiști să studieze viața, să seziseze noul... să creeze chipuri de oameni înaintați care să fie modele de imitare pentru toți ceilalți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 3/4.

IMITARE s.f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitație. [< imita].

*imitațiúne f. (lat. imitatio). Acțiunea de a imita. Lucru imitat, falsificat: imitațiune de aur, de astrahan. – Și -áție (acțiunea și lucru imitat) și -áre (acțiunea).

imitare s. f., g.-d. art. imitării; pl. imitări

imitare s. f., g.-d. art. imitării; pl. imitări

imitare s. f., g.-d. art. imitării; pl. imitări

IMITARE s. 1. v. mimare. 2. copiere, imitație, (depr.) pastișare. (~ stilului unui maestru.)

IMITARE s. 1. mimare, reproducere. (~ gesturilor cuiva.) 2. copiere, imitație, (depr.) pastișare. (~ stilului unui maestru.)