O definiție pentru imediat (s.n.)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+imediat3 (desp. -di-at) s. n. (în ~)
Intrare: imediat (s.n.)
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||