dexonline

din care

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMANENȚĂ, imanențe, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia.

IMANENȚĂ, imanențe, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia.

imanență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr immanence, lat immanentia] 1-4 Însușire de a fi imanent (1-4).

IMANENȚĂ s. f. Stare a ceea ce este imanent.

IMANENȚĂ s.f. Situația a ceea ce este imanent. [Cf. fr. immanence, it. immanenza].

IMANENȚĂ s. f. însușirea, starea a ceea ce este imanent. (< fr. immanence, lat. immanentia)

IMANENȚĂ ~e f. Caracter imanent. /<lat. immanentia, fr. immanence

imanență f. starea celor imanente.

*imanénță f., pl. e (lat. immanentia). Starea lucruluĭ imanent.

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imanență s. f., g.-d. art. imanenței; pl. imanențe

imanență s. f., g.-d. art. imanenței; pl. imanențe

imanență s. f., g.-d. art. imanenței; pl. imanențe

Intrare: imanență

substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	imanență	imanența
nominativ-acuzativ	plural	imanențe	imanențele
genitiv-dativ	singular	imanențe	imanenței
genitiv-dativ	plural	imanențe	imanențelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.