15 definiții pentru imam
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMAM, imami, s. m. 1. (În islamul sunnit) Recitator în cadrul rugăciunii colective. ♦ Conducător spiritual al unei școli. 2. (În islamul șiit) Căpetenia comunității, fiind moștenitor al substanței divine, care-l face infailibil. [Var.: iman s. m.] – Din tc. imam.
imam sm [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 249 / V: ~an / Pl: ~i / E: tc imam] 1 Preot sau prelat musulman. 2 Conducător al rugăciunii colective într-o moschee. 3 Titlu purtat de unii suverani musulmani (care dețin și conducerea bisericii).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMAM, imami,[1] s. m. 1. Preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee. 2. Titlu purtat de unii suverani musulmani (care dețin și conducerea bisericii). [Var.: iman s. m.] – Din tc. imam. corectat(ă)
- Plural greșit în original: „imamuri”. — gall
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
IMAM, imami, s. m. Șef religios la musulmani, preot care administrează o moschee, pronunță rugăciunile etc. Porunci de ieși ulemalele (vlădicii) și imamii cu toți hogii și derviștii. ISPIRESCU, M. V. 32. Demult imamul din minare cîntase. ALECSANDRI, P. I 238. - Variantă: iman (CARAGIALE, O. III 65) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMAM ~i m. 1) Șef suprem religios, politic și militar al unui stat feudal arab. 2) Conducător al rugăciunii colective într-o moschee; preot mahomedan. /<turc. imam
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
imam m. preot mahomedan: acum de mult imamul din minarè cântase AL. [Turc. IMAMÈ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
IMAN s. m. v. imam.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IMAN s. m. v. imam.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IMAN s. m. v. imam.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iman sm vz imam
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
imán și imám m. (turc. ar. imam). Preut care recitează rugăcĭunile în geamie. V. hoge.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
imam s. m., pl. imami
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
imam s. m., pl. imami
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
imam s. m., pl. imami
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
imam, -mi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
imam (imami), s. m. – Preot musulman. – Var. iman. Mr. imam, megl. iman. Tc. iman (Șeineanu, II, 225; Lokotsch 925). Sec. XIX. Sec. XVIII.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
IMAM (IMAN) (cuv. arab însemnând „model”, „călăuză”, „reprezentant”) 1. (La sunniți) Conducătorul spiritual și temporal al comunității religioase, califul. 2. (La șiiți) Conducătorul dinastic al comunității religioase, polul ierarhiei spirituale. 3. (La sunniți) Titlu onorific dat unui cunoscut autor religios. 4. (În general) Conducătorul rugăciunii comune.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
imam, imamisubstantiv masculin
- 1. (În islamul sunnit) Recitator în cadrul rugăciunii colective. DEX '09
- Demult imamul din minare cîntase. ALECSANDRI, P. I 238. DLRLC
- 1.1. Conducător spiritual al unei școli. DEX '09
-
- 2. (În islamul șiit) Căpetenia comunității, fiind moștenitor al substanței divine, care-l face infailibil. DEX '09
- Porunci de ieși ulemalele (vlădicii) și imamii cu toți hogii și derviștii. ISPIRESCU, M. V. 32. DLRLC
-
etimologie:
- imam DEX '09 DEX '98