10 definiții pentru hronic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HRONIC, hronice, s. n. (Înv.) Cronică (1). – Din ngr. hronikón.

HRONIC, hronice, s. n. (Înv.) Cronică (1). – Din ngr. hronikón.

hronic sn [At: DEX / V: sf / Pl: ~ce / E: ngr χρονιϰόν] (Înv) Cronică.

HRONIC, hronice, s. n. (Învechit) Cronică (1).

hronic n. cronică: Hronicul Moldo-Vlahilor de Cantemir. [Gr. mod.].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hronic (înv.) s. n., pl. hronice

hronic (înv.) s. n., pl. hronice

hronic s. n., pl. hronice[1]

  1. Var. hronică, cronică LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HRONIC s. v. cronică, letopiseț.[1]

  1. Var. hronică, cronică LauraGellner
Intrare: hronic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hronic
  • hronicul
  • hronicu‑
plural
  • hronice
  • hronicele
genitiv-dativ singular
  • hronic
  • hronicului
plural
  • hronice
  • hronicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hronică
  • hronica
plural
  • hronici
  • hronicile
genitiv-dativ singular
  • hronici
  • hronicii
plural
  • hronici
  • hronicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hronic, hronicesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.