3 definiții pentru honț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Honț m. porecla Sasului: Honț fără holde, cucuruz ca în palmă [Nemț. HANS, după rostirea săsească].
honț m. (sas. Honz, germ. Hans, din Johannes, Ĭon). Trans. Iron. Porecla Sasuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
honț (honți), s. m. – Poreclă dată sașilor din Transilvania. De la Hans „Ioan”, care sună în pronunțarea săs. Honnes, Hănnes (Borcea 193; Tiktin). Este posibil ca în alegerea acestui nume să fi intervenit o intenție satirică, ce apropie cuvîntul de h(o)anță „cîrpă”, cf. hanță sau de la honț „pungaș”, cf. hoț, pahonț.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: honț
honț substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)