8 definiții pentru holotă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

holotă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 239/26 / V: ~oată, hoalătă, ~lută / Pl: ~te / E: pn holotă sau ucr , cf dubletul gloată] 1 (Mol; înv) Gloată (3). 2 (Reg; îf holoată) Mulțime (zgomotoasă). 3 (Reg; îf hoalătă) Grămadă.

HOLOTĂ s.f. (Mold.) Gloată, mulțime. Ai noștri, moldovenii, . . . îndată au plecat fuga și holota leașilor ce era în goană așijderea. CLM 30v; cf. CLM, 29v. Etimologie: pol., ucr. holota. Cf. oștorom, șirag (1).

hólotă f., pl. e (rut. golóta, pol. holota. V. gloată). Nord. Gloată.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: holotă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holotă
  • holota
plural
  • holote
  • holotele
genitiv-dativ singular
  • holote
  • holotei
plural
  • holote
  • holotelor
vocativ singular
plural
hoalătă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
holoată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
holută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.