hidropic, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 217 / V: (pop) dropică sf / Pl: (rar) ~ici, ~ice / E: fr hydropique] 1-2 (Persoană) care suferă de hidropizie Si: hidropicos.

HIDROPIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hidropizie. [Var. idropic, -ă adj. / cf. fr. hydropique, gr. hydropikos].

HIDROPIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hidropizie. (< fr. hydropique)

hidropic (desp. hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropici; adj. f., s. f. hidropică, pl. hidropice

hidropic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropici; adj. f., s. f. hidropică, pl. hidropice

hidropic adj. m., s. m. (sil. -dro-), pl. hidropici; f. sg. hidropică, pl. hidropice

HIDROPIC s., adj. (MED.) (pop.) dropicos, (înv.) hidropicos. (Persoană ~.)

HIDROPIC s., adj. (MED.) (pop.) dropicos, (înv.) hidropicos. (Persoană ~.)

HIDR-, v. HIDRO-₁. □ ~agog (v. -agog), adj., s. n., (purgativ) puternic; ~artroză (v. -artroză), s. f., acumulare patologică de lichid seros într-o cavitate articulară; ~emeză (v. -emeză), s. f., vomitare apoasă; ~emie (v. -emie), s. f., creștere anormală a cantității de plasmă sanguină; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., lipsa sau dezvoltarea rudimentară congenitală a encefalului; ~encefalocel (v. encefalo-, v. -cel₂), s. n., malformație congenitală caracterizată prin craniu bifid, encefalocel și hidrocefalie internă a ventriculului inclus în hernie; ~encefalocrinie (v. encefalo-, v. -crinie), s. f., secreție a unor hormoni hipofizari în lichidul cefalorahidian; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., tratament medical bazat pe utilizarea apelor; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., întindere patologică a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice; ~onim (v. -onim), adj., s. n., (cuvînt) care denumește o apă; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitatea numelor de ape dintr-o regiune. 2. Studiul denumirilor de ape; ~opic (v. -opic), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă o acumulare patologică de lichide în țesuturi sau în cavitățile corpului; ~urie (v. -urie), s. f., creștere a elaborării și eliminării de urină.