HELO²- elem. „mlaștină, baltă”. (< fr. hélo-, cf. gr. helos, -eos, loc mlăștinos)

HELO-₁ „baltă, mlaștină, nămol”. ◊ gr. helos „mlaștină, baltă” > fr. hélo-, engl. id. > rom. helo-. □ ~cren (v. -cren), adj., (despre izvoare) care se scurge într-o mlaștină; ~fil (v. -fil₁), adj., care are afinități pentru regiunile mlăștinoase; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) al căror rizom se află în nămol sau în mlaștină; ~hidrofite (v. hidro-₁, v. -fit), s. f. pl., plante superioare adaptate la locurile mlăștinoase cu adîncime mică; ~hilofil (v. hilo-, v. -fil₁), adj., (despre plante) care crește în pădurile mlăștinoase sau umede.

HEL-, v. HELO-₁. □ ~orgadofil (v. orgado-, v. -fil₁), adj., (despre plante) care crește în locuri păduroase și mocirloase.