16 definiții pentru gângurire
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GÂNGURIRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri.
GÂNGURIRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gângurire sf [At: TOMA, C. V. 77 / V: (reg) gongonire, gungănire, gungunire, gungurare, gun~ / Pl: ~iri / E: gânguri] 1 (D. copiii mici) Prima formă de emitere a vorbirii, alcătuită din sunete disparate, nearticulate în cuvinte Si: gângurit (1). 2 (D. porumbei și turturele) Producerea de sunete caracteristice speciei Si: gângurit (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gongăneală sf vz gângurire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gongănire sf vz gângurire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gongonire sf vz gângurire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gungănire1 sf vz gângurire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gungunire1 sf vz gângurire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gungurare1 sf vz gângurire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gungurire1 sf vz gângurire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎNGURIRE, gînguriri, s. f. Faptul de a gînguri; gîngurit. – Variantă: gungurire (CARAGIALE, S. 26) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUNGURIRE s. f. v. gîngurire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gângurire s. f., g.-d. art. gânguririi; pl. gânguriri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gângurire s. f., g.-d. art. gânguririi; pl. gânguriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gângurire s. f., g.-d. art. gânguririi; pl. gânguriri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GÂNGURIRE s. 1. v. gângurit. 2. v. uguit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÎNGURIRE s. 1. gîngurit. (~ copiilor mici.) 2. gîngurit, uguire, uguit. (~ porumbelului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
gângurire, gânguririsubstantiv feminin
etimologie:
- gânguri DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.