12 definiții pentru guițat
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GUIȚAT s. n. Faptul de a guița; sunet specific scos de porci (când sunt flămânzi, speriați etc.); guițătură. [Pr.: gu-i-] – V. guița.
guițat sn [At: DA ms / P: gu-i~ / V: (reg) guicit, ~țit / E: guița] Strigăt specific scos de porci Si: $guițare, guițătură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUIȚAT s. n. Faptul de a guița; strigăt specific scos de porci (când sunt flămânzi, speriați etc.); guițătură. [Pr.: gu-i-] – V. guița.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GUIȚAT s. n. Faptul de a guița; strigătul porcilor (mai ales al purceilor) cînd guiță. – Pronunțat: gu-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUIȚAT n. 1) v. A GUIȚA. 2) Sunet caracteristic scos de porci. /v. a guița
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
guicit sn vz guițat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
guițit sn vz guițat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
guițat (desp. gu-i-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
guițat (gu-i-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
guițat s. n., pl. guițaturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GUIȚAT s. grohăit, grohăitură, guițare, guițătură, (reg.) grohot. (~ul porcului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GUIȚAT s. grohăit, grohăitură, guițătură, (reg.) grohot. (~ porcului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: gu-i-țat
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
guițatsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a guița; sunet specific scos de porci (când sunt flămânzi, speriați etc.). DEX '09 DLRLCsinonime: grohot grohăit grohăitură guițare guițătură
etimologie:
- guița DEX '09 DEX '98