GRESARE, gresări, s. f. Gresaj. – V. gresa.

gresare sf [At: LTR / Pl: ~sări / E: gresa] (Teh) Gresaj.

GRESARE, gresări, s. f. Acțiunea de a gresa și rezultatul ei; ungere, gresaj. – V. gresa.

GRESARE s.f. Acțiunea de a gresa și rezultatul ei; gresaj, ungere. [< gresa].

spălare-gresare s. f. Activitatea de spălare și gresare (a mașinilor) ◊ „Cu titlu de exemplu amintim aici crearea unor stații sezoniere de spălare-gresare și mici intervenții în Capitală și în alte orașe mari din țară.” R.l. 21 V 77 p. 5 (din spălare + gresare)

gresare s. f., g.-d. art. gresării; pl. gresări

gresare s. f., g.-d. art. gresării; pl. gresări

gresare s f., g.-d. art. gresării; pl. gresări

GRESARE s. (TEHN.) gresaj, lubrificație, lubrifiere, ungere. (~ pieselor unei mașini.)

GRESARE s. (TEHN.) gresaj, lubrifiere, ungere. (~ pieselor unei mașini.)