GOLF², golfuri, s. n. Parte a unui ocean, a unei mări sau a unui lac care pătrunde în uscat. – Din fr. golfe.

golf² sn [At: ALEXANDRESCU, M. 157 / Pl: ~uri / E: fr golfe, ger Golf, it golfo] Parte a unui ocean, a unei mări sau cotitură a unui lac care înaintează într-o deschizătură (largă) a uscatului Si: (reg) adâncătură, sân-de-mare.

GOLF², golfuri, s. n. Parte a unui ocean, a unei mări sau cotitură a unui lac care înaintează într-o deschizătură (largă) a uscatului. – Din fr. golfe.

GOLF², golfuri, s. n. Parte a mării care intră într-o deschizătură largă a uscatului. Cu luneta, începem să deslușim de pe bord o mișcare, ca și cum pămîntul golfului scobit în mal se frămînta singur, fierbînd. ARGHEZI, P. T. 42. Mă aflam de o lună la Biariț, oraș mic, pierdut în fundul golfului de Gasconia. ALECSANDRI, O. P. 273. Urmează-mi în ocolul acestor golfuri line; Să-ntoarcem pașii noștri pe țărmul cunoscut. ALEXANDRESCU, M. 157.

GOLF² s.n. 1. Parte a mării care înaintează într-o deschizătură largă a uscatului. 2. (Anat.) Porțiune mai dilatată a unei vene. [< fr. golfe, it. golfo].

GOLF² s. n. 1. parte a mării care înaintează într-o deschizătură largă a uscatului. 2. porțiune mai dilatată a unei nave. (< fr. golfe)

GOLF² ~uri n. geogr. Parte a unei întinderi mari de apă (ocean, mare, lac), care înaintează într-o depresiune a uscatului printr-o deschizătură largă. /<fr. golfe

golf n. partea mării ce înaintează în uscat.

*golf n., pl. urĭ (fr. golfe, it. golfo. lat. *golphus, d. vgr. kólpos, golf). Sin, parte de mare înaintată în uscat: marea Adriatică e un golf al Mediteraneĭ. V. zătun.

bengal, -ă adj. 1 Foc bengal = foc de artificii, puternic și viu colorat. △ Fig. Îți par banalități, fantezii ușoare, un foc bengal de cuvinte (DEMETR.). 2 Bengalez. • pl. -i, -e. /<fr. [feu de] Bengale; cuv. hindi.

Arabic (Golful) n. alt nume ce poartă Marea Roșie.

Bengal n. 1. (Prezidenția), vastă regiune a Indiei engleze: 74.000.000 loc. cu cap. Calcuta; 2. (Golful), partea Oceanului Indian între Industan și Indochina.

Gasconia f. veche provincie franceză; golful de Gasconia, format de Oceanul Atlantic, între Franța și Spania (numit golful de Byscaya).

Guinèa f. 1. nume dat coastei apusene a Africei, între Senegal și Congo; 2. (Golful), partea Oceanului ce scaldă coastele Guineii; 3. (Noua), sau Papuazia, mare insulă în Oceania, aparținând în parte Angliei.

Lion (Golful de) n. golf format de Mediterana, între coastele Franței și Spaniei.

Marea-Roșie f. sau Golful Arabic, între Arabia și Egipt, comunică cu Marea Mediterană prin canalul de Suez.

Persic (Golful) m. mare interioară între Arabia și Persia.

golf¹ (parte a unei ape) s. n., pl. golfuri

golf² (sport) s. n.

golf² (parte a unei ape) s. n., pl. golfuri

golf (geogr. ) s. n., pl. golfuri

GOLF s. (GEOGR.) (înv.) cotitură, sin, sân. (~ de mare.)

GOLF s. (GEOGR.) (înv.) cotitură, sin, sîn. (~ de mare.)

BENGAL, Golful sau Marea ~, golf al Oc. Indian, între Pen. Hindustan (la V) și Arh. Andaman și Nicobar (la E); c. 2,2 mil. km². Ad. med.: 2.586 m; ad. max.: 4.519 m. Aici se varsă, printr-o deltă comună, fl. Gange și Brahmaputra. Navigație. Pescuit. Temp. medie a apei: 25-29°C. Salinitate: 30‰. Porturi pr.: Calcutta, Madras.

BOTANY BAY [bɔtəni bei], golf. al Oc. Pacific, pe coasta orientală a Australiei (New South Wales), în apropiere de Sydney. Lățime max.: 10 km. Locul primei vizite a unui european pe continent (J. Cook, apr. 1770).

BOTNIC, Golful~, golf în N M. Baltice, între Suedia și Finlanda. Lungime: 688 km; lățime max.: 240 km; 117 mii km². Ad. max.: 290 m. Datorită climatului continental, salinătății reduse (max. 5,5‰), mareelor (0,6 m) și adîncimilor mici, înghețată în mare parte din an (oct.-iun.).

MARELE GOLF AUSTRALIAN (GREAT AUSTRALIAN BIGHT [greit ostréilién bait]), golf al Oc. Indian, situat în S Australiei, între capurile Pasley (în V) și Carnot (în E); 848 mii km²; ad. max.: 5.080 m.

POMERANIA 1. Regiune istorică în NV Europei Centrale, la M, Baltică, între Oder și Vistula. Disputată de germani și poloni. Locuită de triburi germanice, care s-au suprapus (sec. 6) peste populațiile slave, a fost din sec. 12 anexată pe rând de Prusia, Suedia, Danemarca, Polonia. Prin Pacea Westfalică (1648), P. occidentală a revenit Suediei, care a cedat-o (1814), în schimbul Norvegiei, Danemarcii care, la rândul ei, a făcut un schimb cu Prusia, primind Lauenburg. După al Doilea Război Mondial, partea de V a fost inclusă la Republica Democrată Germană până în 1990 când a avut loc unificarea Germaniei. Cealaltă parte a revenit Poloniei. 2. Golful Pomeraniei, golf cu deschidere largă, cuprins între extremitatea vestică a litoralului polonez și extremitatea estică a litoralului german al M. Baltice, mărginit la V de ins. Rügen.