opțiuni
  • info

13 definiții pentru glanț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLANȚ, glanțuri, s. n. Lustrul pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). ♦ (Înv.) Piele acoperită cu un strat de lac. – Din germ. Glanz.

glanț sn [At: NEGRUZZI, S. III, 58 / V: glianț[1] / Pl: ~uri / E: ger Glanz] 1 Lustrul pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). 2 (Înv) Piele acoperită cu un strat de lac. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GLANȚ s. n. Lustrul1 pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). ♦ (Înv.) Piele acoperită cu un strat de lac2. – Din germ. Glanz.

GLANȚ s. n. (Industria pielăriei) Lustrul feței pieilor lustruite; lustru. ♦ (Învechit) Piele de lac. Petruță, cu mîinile la spate, în ciuboțelele lui cu vîrf de glanț și cu potcoave de alamă privea grav hîrtia. C. PETRESCU, R. DR. 73. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț. NEGRUZZI, S. III 58.

GLANȚ s. n. bustul pieilor ginisate (date cu lac); pielea însăși. (< germ. Glanz)

GLANȚ ~uri n. Lustru de pe suprafața pieilor finisate (uneori date cu lac). /<germ. Glanz

glanț n. lustru (de încălțăminte): botine de glanț AL. [Nemț. GLANZ].

glanț n., pl. urĭ (germ. glanz, lustru, de unde și pol. glans, rus. glĕánec). Mold. Lustru. Pele de lac: cĭobote de glanț.

glianț1 sn vz glanț

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

glanț s. n., pl. glanțuri

glanț s. n., pl. glanțuri

glanț s. n., pl. glanțuri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

glanț (glanțuri), s. n. – Lac, strat de lac. Germ. Glanz „luciu” (Borcea 190); după Cihac, II, 121, prin intermediul pol. glanc.

Intrare: glanț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glanț
  • glanțul
  • glanțu‑
plural
  • glanțuri
  • glanțurile
genitiv-dativ singular
  • glanț
  • glanțului
plural
  • glanțuri
  • glanțurilor
vocativ singular —
plural —
glianț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glianț
  • glianțul
plural
  • glianțuri
  • glianțurile
genitiv-dativ singular
  • glianț
  • glianțului
plural
  • glianțuri
  • glianțurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

glanț, glanțurisubstantiv neutru

  • 1. Lustrul pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). DEX '09 DLRLC MDN '00
    sinonime: lustru
    • 1.1. învechit Piele acoperită cu un strat de lac. DEX '09 DLRLC MDN '00
      • format_quote Petruță, cu mîinile la spate, în ciuboțelele lui cu vîrf de glanț și cu potcoave de alamă privea grav hîrtia. C. PETRESCU, R. DR. 73. DLRLC
      • format_quote În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț. NEGRUZZI, S. III 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.