9 definiții pentru ghiduș (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GHIDUȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș.
GHIDUȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ghiduș, ~ă a [At: PRAVILA (1814), 152/2 / V: (reg) ~duși / Pl: ~i / E: ghidi + -uș] 1 (Mol) Bufon. 2-3 smf, a (Om) poznaș. 4 (Dep; d. oameni) Leneș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIDUȘ2, -Ă, ghiduși, -e, adj. Care exprimă ștrengărie, ghidușie; mucalit. Magda, cuprinsă de o melancolie prefăcută și ghidușă... se așezase dinaintea pianului. HOGAȘ, M. N. 48. Arunca peste masă, spre surorile lui, priviri ghidușe pe sub gene. id. DR. II 53. Primesc la casele lor țurca sau brezaia, avînd cu sine și măscărici ghiduși. ȘEZ. VI 127.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIDUȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care face ghidușii; care se ține de pozne; poznaș; șotios; năzbâtios; nebunatic. /ghidi + suf. ~uș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ghiduș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghiduși; adj. f., s. f. ghidușă, art. ghidușa, pl. ghidușe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ghiduș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghiduși; adj. f., s. f. ghidușă, art. ghidușa, pl. ghidușe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghiduș adj. m., pl. ghiduși; f. sg. ghidușă, pl. ghidușe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GHIDUȘ adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghiduș adj. v. GLUMEȚ. PIAZLIU. POZNAȘ. VESEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ghiduș, ghidușisubstantiv masculin ghiduș, ghidușăadjectiv ghidușă, ghidușesubstantiv feminin
- 1. (Persoană) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ghidi! ghidi! ghiduș ce ești! CREANGĂ, P. 24. DLRLC
- Magda, cuprinsă de o melancolie prefăcută și ghidușă... se așezase dinaintea pianului. HOGAȘ, M. N. 48. DLRLC
- Arunca peste masă, spre surorile lui, priviri ghidușe pe sub gene. HOGAȘ, DR. II 53. DLRLC
- Primesc la casele lor țurca sau brezaia, avînd cu sine și măscărici ghiduși. ȘEZ. VI 127. DLRLC
-
etimologie:
- Ghidi + sufix -uș. DEX '98 DEX '09