13 definiții pentru ga
din care- explicative (5)
- morfologice (5)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâștelor. – Onomatopee.
GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâștelor. – Onomatopee.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ga i [At: CREANGĂ, P. 43 / E: fo] (Rep) Cuvânt care imită strigătul gâștelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GA interj. (Repetat) Onomatopee care redă gîgîitul gîștelor. Gînsacul... țipa cît îi lua gura: ga, ga, ga, ga! CREANGĂ, P. 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GA interj. (se folosește, repetat, pentru a reda strigătul gâștelor sau pentru a le chema). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.[1]
- De fapt: re, mi, fa, sol, la, si, do. — Octavian Mocanu
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ga/ga-ga interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ga/ga-ga interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ga/ga-ga interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gagarinit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ga-ga v. ga
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ga interj. – Exprimă gîngureala copiilor și strigătul gîștelor. – Var. gaga, gîga. Creație expresivă. – Der. gîgîi, vb. (despre gîște, a striga), cf. sl. gagati, germ. gackern; gîgîială (var. gîgîitură), s. f. (strigăt al gîștelor); gîgă, s. m. (copil; Bulă, personificare a copilului care le știe pe toate); gagă (var. gîgă, gaică), s. f. (mamă; soră mai mare); gîgîli (var. găgăli), vb. (despre rațe, a striga; despre copii, a gînguri); gîgîlice, s. f. (micuț, mititel; obiect mic); ghirghilic, s. m. (copil, copilaș); gîgîțele, s. f. pl. (anemonă, Anemona pulsatilla); gîgău (var. găgău), s. n. (Trans., terci); găgăuț(ă), s. m. (prost, tont); găgăuție, s. f. (prostie). Cf. gîng-, gogă, gaie.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ga 1. (gr. γα), denumire dată în muzica psaltică biz. unuia din cele șapte sunete diatonice, care corespunde în nomenclatura silabică lui fa*. 2. Numele celui de-al treilea sunet în gama* indiană.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ga subst. Treapta (nota) a treia pe scara (gama) muzicii bisericești psaltice, situată între „vu” și „di”. – Din g(ama) și a (vocală de legătură).
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
gainterjecție
- 1. Cuvânt care imită strigătul gâștelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Gînsacul... țipa cît îi lua gura: ga, ga, ga, ga! CREANGĂ, P. 43. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09