O definiție pentru fătătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fătătură sf [At: CANTEMIR, ap. CADE / Pl: ~ri / E: făta -(ă)tură] 1 (Înv) Născocire. 2 Fătăciune (2).
Intrare: fătătură
fătătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||