opțiuni
  • info

14 definiții pentru fur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUR, furi, s. m. (Înv.) Hoț, tâlhar. – Lat. fur, furis.

FUR, furi, s. m. (Înv.) Hoț, tâlhar. – Lat. fur, furis.

fur sm [At: COD. VOR. 161/2 / Pl: ~i / E: ml fur, furis] (Înv) 1 Hoț. 2 Tâlhar.

FUR, furi, s. m. (Învechit și arhaizant) Hoț; tîlhar. Începu a cerceta penele împrăștiate, și după ele gîci urma furilor. SADOVEANU, P. S. 100. Datinele țării sale dă morții pe furi. ISPIRESCU, L. 77. Începuse a pune pe versuri laudele sale, arătînd... dreapta-i strășnicie împotriva prădătorilor ș-a furilor. ODOBESCU, S. A. 111.

FUR ~i m. înv. Persoană care fură; hot. /<lat. fur, furis

fur m. hoț: cu cei furi nu te-ai luptat? POP. [Lat. FUR].

1) fur m. (lat. fûr, it. sp. [Aragon] furo, vfr. fur). Vechĭ. Rar azĭ. Hoț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fur (înv.) s. m., pl. furi

fur (înv.) s. m., pl. furi

fur s. m., pl. furi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUR s. v. bandit, hoț, pungaș, tâlhar.

fur s. v. BANDIT. HOȚ. PUNGAȘ. TÎLHAR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fur (furi), s. m. – Hoț, tîlhar. – Mr., megl. fur. Lat. fūr (Pușcariu 676; Candrea-Dens., 689; REW 3590; DAR), cf. it., arag. furo, v. ven., v. fr. fur. Înv. Cf. fura, furt. – Der. furișor, s. m. (varietăți de viespe, Vespa vulgaris, Pompilus viaticus; abejorro, Bombus terrestris), dim. cu suf. -ișor; furesc, adj. (înv., al hoților).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fur, furi, s.n. – Hoț, tâlhar. ♦ (top.) Valea Furului, afluent al râului Baicu, din hotarul loc. Dragomirești. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Lat. fur, furis „hoț” (Șăineanu; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).

fur, -i, s.n. – Hoț, tâlhar. (top.) Valea Furului, afluent al râului Baicu, din hotarul loc. Dragomirești. – Lat. fur „hoț”.

Intrare: fur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fur
  • furul
  • furu‑
plural
  • furi
  • furii
genitiv-dativ singular
  • fur
  • furului
plural
  • furi
  • furilor
vocativ singular
  • furule
  • fure
plural
  • furilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fur, furisubstantiv masculin

  • 1. învechit Bandit, hoț, pungaș, tâlhar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bandit hoț pungaș tâlhar
    • format_quote Începu a cerceta penele împrăștiate, și după ele gîci urma furilor. SADOVEANU, P. S. 100. DLRLC
    • format_quote Datinele țării sale dă morții pe furi. ISPIRESCU, L. 77. DLRLC
    • format_quote Începuse a pune pe versuri laudele sale, arătînd... dreapta-i strășnicie împotriva prădătorilor ș-a furilor. ODOBESCU, S. A. 111. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.