funicular [At: DAVIDOGLU, M. 68 / Pl: ~e / E: fr funiculaire] 1 sn Mijloc de transport aerian format din unul sau mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile. 2 sn Frânghie (10) de alpinism întinsă peste o prăpastie, o crăpătură sau o prăbușire de teren pentru a trece oameni și materiale. 3 a (Mec; îs) Poligon ~ Construcție grafică de forma unei linii poligonale, care servește la studiul unui sistem de forțe. 4 a Care se referă la funicular (1). 5 a Care aparține funicularului (1). 6 a (Atm) Referitor la cordonul ombilical. 7 a (Atm) Referitor la cordonul spermatic.

FUNICULAR, -Ă adj. Referitor la cordonul ombilical sau spermatic. // s.n. Mijloc de transport aerian pentru transportat materiale sau persoane, format din cabluri purtătoare de vagonete. ♦ Frînghie de alpinism întinsă peste o prăpastie, o crăpătură sau o prăbușire pentru a trece oameni și materiale. [< fr. funiculaire].

FUNICULAR, -Ă I. adj. referitor la cordonul ombilical sau spermatic, al funiculului. ♦ (fig.) poligon ~ = construcție grafică de forma unei linii poligonale, pentru studiul unui sistem de forțe. II. s. n. 1. mijloc de transport aerian pentru materiale sau oameni, din cabluri purtătoare de vagonete ori cabine. 2. (alp.) frânghie întinsă peste o prăpastie pentru a trece oameni și materiale. (< fr. funiculaire)

funicular a. se zice de un tren destinat a urca pante grele și care e pus în mișcare prin funii: drum de fier funicular.

*funiculár, -ă adj. (d. lat. funĭculus, dim. d. funis, funie). Cu funiĭ, pe funiĭ. Drum de fer funicular, făcut pe un mare povîrniș și trăgînd vagoanele cu o funie de sîrmă care se înfășoară pe o axă. S. n., pl. e. Un funicular.

funicular¹ adj. m. (+ s. n.: arc ~); f. funiculară (construcție ~), pl. funiculare

*funicular¹ (poligon ~) adj. m.; pl. f. funiculare

funicular s. n., adj. n., pl. funiculare

funicular