fulminație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr fulmination] Descompunere cu detonație a unei substanțe explozive Si: explozie.

FULMINAȚIE s.f. Detonare a unei substanțe explozive; explozie. [Gen. -iei, var. fulminațiune s.f. / cf. fr. fulmination, lat. fulminatio].

FULMINAȚIE s. f. detonare a unei substanțe explozive. (< fr. fulmination, lat. fulminatio)

FULMINAȚIE ~i f. Descompunere, reacție însoțită de detonație; explozie. [Art. fulminația; G.-D. fulminației; Sil. -ți-e] /<fr. fulmination

fulminațiune sf vz fulminație

FULMINAȚIUNE s.f. v. fulminație.

fulminație (desp. -ți-e) s. f., art. fulminația (desp. -ți-a), g.-d. art. fulminației; pl. fulminații, art. fulminațiile (desp. -ți-i-)

fulminație (-ți-e) s. f., art. fulminația (-ți-a), g.-d. art. fulminației; pl. fulminații, art. fulminațiile (-ți-i-)

fulminație s. f. (sil. -ți-e), art. fulminația (sil. -ți-a), g.-d. art. fulminației; pl. fulminații, art. fulminațiile (sil. -ți-i-)