10 definiții pentru fulgui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FULGUI, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.
FULGUI, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fulgui vi [At: I. NEGRUZZI, S. I, 338 / P: ~gu-i / Pzi: 3 ~ește / E: fulg + -ui] A ninge cu fulgi rari Cf a fufula.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FULGUI, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. impers. A ninge cu fulgi rari. Vîntul duduie în horn. Afară fulguiește mereu. VLAHUȚĂ, O. A. II 57. ◊ Fig. (Cu precizarea subiectului) Fetele în sărbătoare, Fulguiesc ca o ninsoare Pe verdeață, în cîmpii. BELDICEANU, P. 56.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A FULGUI pers. 3 ~iește intranz. 1) A ninge cu fulgi rari. 2) fig. A se mișca asemenea unor fulgi. [Sil. -gu-i] / fulg + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fulguì v. a ninge rar, a cădea fulgi de zăpadă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fúlguĭ și -ĭésc v. intr. (d. fulg). Ning rar numaĭ cu cîțĭ-va fulgĭ. V. impers. Fulguĭe de ninsoare (Sov. 245).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fulgui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiește, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 sg. să fulguiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fulgui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiește, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 sg. să fulguiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fulgui vb., ind. prez. 3 sg. fulguiește, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 sg. fulguiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fulgui (ind. prez. 3 sg. fulguie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | — | — | — | — | — |
fulguiverb
- 1. A ninge cu fulgi rari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vîntul duduie în horn. Afară fulguiește mereu. VLAHUȚĂ, O. A. II 57. DLRLC
- 1.1. A se mișca asemenea unor fulgi. NODEX
- Fetele în sărbătoare, Fulguiesc ca o ninsoare Pe verdeață, în cîmpii. BELDICEANU, P. 56. DLRLC
-
-
etimologie:
- Fulg + sufix -ui. DEX '98 DEX '09