FOTOELEMENT, fotoelemente, s. n. Dispozitiv semiconductor care transformă energia luminii incidente în energie electrică; pilă sau celulă fotovoltaică. – Din fr. photo-élément.

fotoelement sn [At: FIZICA, 233 / P: ~to-e~ / Pl: ~e / E: fr photo-élément] (Fiz) 1 Aparat care emite un curent electric de intensitate variabilă în raport cu lumina care cade pe el Si: celulă voltaică, pilă voltaică. 2 Aparat foarte sensibil pentru măsurarea intensității razelor ultraviolete.

FOTOELEMENT, fotoelemente, s. n. Aparat care emite un curent electric de intensitate variabilă în raport cu lumina care cade pe el; pilă sau celulă fotovoltaică. – Din fr. photo-élément.

FOTOELEMENT, fotoelemente, s. n. Aparat care emite un curent electric de intensitate variabilă, după lumina care cade pe el; celulă fotoelectrică. La postul de emisiune, în locul microfonului din circuitul antenei, se intercalează un fotoelement. FIZICA 233.

FOTOELEMENT s.n. 1. Sursă de curent electric, în care energia unei radiații luminoase este transformată în energie electrică. 2. Aparat foarte sensibil pentru măsurat intensitatea razelor ultraviolete. [Cf. fr. photoélément].

FOTOELEMENT s. n. element al unui circuit care transformă energia luminoasă în energie electrică; pilă (sau celulă) fotovoltaică; fotopilă. (< fr. photoélément)

FOTOELEMENT ~e n. Aparat fotoelectronic pentru transformarea energiei luminii în energie electrică. [Sil. -to-e-] /<fr. photo-élément

fotoelement s. n., pl. fotoelemente

fotoelement s. n., pl. fotoelemente

fotoelement s. n., pl. fotoelemente

FOTOELEMENT s. (FIZ.) fotopilă, celulă fotovoltaică, pilă fotovoltaică.

FOTOELEMENT s. (FIZ.) celulă fotovoltaică, pilă fotovoltaică.