FOCO-₂ „focă, de focă”. ◊ gr. phoke „focă” > fr. phoco-, germ. id., engl. id., it. foco- > rom. foco-. □ ~mel (v. -mel₁), s. m., monstru care prezintă focomelie; ~melie (v. -melie), s. f., anomalie congenitală care constă în aceea că mîinile și picioarele, reduse la extremitatea lor, sînt alipite direct la trunchi.