FLEXURĂ, flexuri, s. f. 1. (Geol.) Deformare a stratelor scoarței Pământului, rezultată prin îndoire și denivelare, cu păstrarea continuității lor. 2. Formațiune anatomică curbată. – Din fr. flexure.

flexură sf [At: DEX / Pl: ~i / E: fr flexure] 1 (Glg) Deformare a straturilor scoarței pământului, rezultată prin îndoire și denivelare, cu păstrarea continuității lor. 2 Formație anatomică curbată.

FLEXURĂ, flexuri, s. f. 1. (Geol.) Deformare a straturilor scoarței pământului, rezultată prin îndoire și denivelare, cu păstrarea continuității lor. 2. Formație anatomică curbată. – Din fr. flexure.

FLEXURĂ s.f. 1. (Geol.) Deformare a stratelor rezultate în urma denivelării a două compartimente. 2. Formație anatomică încurbată. [< fr. flexure, cf. lat. flexura – încovoiere].

FLEXURĂ s. f. 1. deformare a straturilor solului ca urmare a denivelării a două compartimente. 2. formație anatomică încurbată. (< fr. flexure, lat. flexura)

FLEXURĂ ~i f. Deformație a straturilor de roci, datorită mișcărilor tectonice ale scoarței terestre. /<fr. flexure

flexură s. f., g.-d. art. flexurii; pl. flexuri

flexură s. f., g.-d. art. flexurii; pl. flexuri

flexură s. f., g.-d. art. flexurii; pl. flexuri